"Mi-a rămas întotdeauna, Nick, imaginea cârtiței oarbe și proaste, crezându-se în siguranță în micul ei tunel, mâncând pământul pe care-l săpa, dar lăsând după ea o urmă inconfundabilă. Și, pe când cazmaua o tăia în două, mă-ntrebam ce-i trecea ei prin creieraș.  De ce o înzestrase natura atât de slab pentru supraviețuire? Există oare și o cazma deasupra capului meu?"