"Voiam să scriu romanul "tinerei generațîi", așa cum ii înțelegeam eu acum. Întoarcerea din Răi însemna pierderea beatitudinii, a iluziilor și a optimismului care dominasera primii doisprezece ani ai României Mari. Împreună cu o parte a generației mele, trăisem adolescență și prima tinerețe în această atmosfera de euforie, încredere și tembelism. Știam acum că acest Răi se află undeva în spatele nostru. Îl pierdusem înainte de a ne fi dat seama că-l cunoscusem, că, de fapt, fusesem prima și singură generație care se putuse bucură de Raiul instaurat în 1919-1920." (Mircea Eliade, Memorii)